Aşteptarea

Tot timpul m-am plâns. M-am plâns ca nu am ce citi, că băiatul de care m-am îndrăgostit nu mă iubeşte înapoi, ca nu mai am mâncare în frigider sau că soarele îmi bate în cap până tâmpesc.

Nu ştiu alţii cum sunt dar eu m-am saturat să mă tot plâng (să nu credeţi că o să ma las brusc acuma, ca doar e activitatea mea preferată).  În fine.

Ne petrecem viaţa aşteptând. De fapt, asta e chiar activitatea generală a oamenilor. Toţi suntem „aşteptatori”. Eu nu sunt studentă, eu aştept să-mi iau examenele sau să termin faculta sau pur şi simplu aştept să-mi corecteze vreun prof lucrarea mea bălărită. Sor-mea nu e dansatoare, aşteaptă să îi termine boss-ul mare/ seful de trib sau cum se zice la ăla care predă, coregrafia şi să i se uşte tenişii ca să poată mere să joace acolo, ce face, mă rog.  Un precin nu e şomer, aşteaptă să iasă din puşcărie ca să poată lucra sau pur şi simplu să iasă la cafeaua promisă acum o lună.(Mi-e dor de tine, Pufi)

Aşteptăm o iarnă întreagă să vină vara, să scăpăm de frig şi haine pufoase iar în toiul verii ne plângem de căldură, de sorinel care ne bate în cap şi de pielea înroşită. Unii mai nostalgici, îl ascultă pe furiş, la căşti, pe Hruşcă, visând la mere coapte şi brazi împodobiţi.

Aşteptăm să terminăm tura la lucru cu gândul la concediu, la hamacul din livada a lor noştri mai bătrâni sau la plajele înfierbântate ale mării. Trăiască vacanţa!

Aşteptăm să se facă seară să ieşim în oraş cu precinii, să bem un suc, o bere sau o ladă pentru cei puternici.

Aşteptăm ca băiatul/fata de care ne-am îndrăgostit nebuneşte să facă primul pas. Sau dacă tot facem noi primul pas, să răspundă cu aceeaşi dragoste (trecătoare sau nu). Şi sperăm să nu fim refuzaţi pentru că, cui nu-i e frică de o inimă frântă să ridice mâna sus. Şi apoi aşteptăm ca greul din piept să plece, nopţile cu ochii aţintiţi în tavan să dispară şi glumele obosite/indiferenţa să mascheze cumva omuleţul trist dinlăuntrul nostru.

Aşteptăm . Aşteptăm să se coacă pepenii pentru că cei din supermarket n-au nici un gust. Sau au gust de bicitoci(dovleci).

Să îşi termine un precin maşina ca să vă daţi pe şosele în fum, praf şi scrâşnet asurzitor de roţi înfierbântate.

 Să vină acasă precinu care ţi-a promis o Milka cu oreo pentru că eşti o marmotă şi el e Fat-Frumos( feţii-frumoşi îşi îndeplinesc promisiunile). Şi tre să înveleşti ciocolata în staniol. Mă rog, s-o dezveleşti.

Să mergi la lucru ca să faci bani. Ca să-ţi îndeplineşti singurele dorinţe pe toamna asta: să mergi sa joci pe masă la nuntă şi să-ţi iei o bicicletă.

Să ajungi la concert la Voltaj şi la Subcarpaţi pentru că îi ratezi tot timpul când faci planuri aiurea.

Aşteptăm. Aştepţi. Aştept. Şi îmi place să aştept. Nu mă mai plâng.